Pe data de 13 octombrie 2013 se vor împlini 31 de ani de la producerea uneia dintre cele mai mari catastrofe navale din istoria navigatiei maritime comerciale române?ti: pierderea totala si definitiva a superpetrolierului UNIREA.
Supertancul „Unirea“ a fost cea de-a doua nava de mare tonaj (dupa „Independenta“) din seria petrolierelor de 150.000 tdw. construite în România.
Nava Unirea are dedicata in cadrul Registrului Naval Virtual creat in marinarii.ro o pagina proprie in care puteti vizualiza materiale si detalii ale navei
În ziua de 13 octombrie 1982, ora 09,15, în conditii de mare linistita si vizibilitate foarte buna, petrolierul de 150.000 tdw. „Unirea“ (în realitate, nava avea 163.857 tdw.) s-a scufundat la circa 40 mile marine sud-sud-est de Cap Caliacra, în Marea Neagra, la o adâncime de aproximativ 1.400 metri, în urma unei explozii misterioase.
Conform documentului intitulat „RAPORT DE EXPERTIZA TEHNICA asupra stabilirii împrejurarilor si cauzelor care au condus la pierderea petrolierului românesc UNIREA (163.257 tdw), în Marea Neagra, între 13 – 15 octombrie 1982 (Dosar nr. 212/ 13.10.1982, Capitania Portului Constanta), prezentat la data de 30 noiembrie 1982, comisia a concluzionat ca pierderea totala si definitiva a navei a fost cauzata de: „– explozia de origine necunoscuta; – incendiul în zona exploziei; – inundarea tancurilor babord, urmata si de inundarea tancurilor din zona centrala; – focul puternic al exploziei din zona tancului 2 central; – frîngerea navei în zona centrala; – ruperea si desprinderea completa a navei în final; – scufundarea celor doua parti ale navei prin pierderea treptata a flotabilitatii lor; – conditiile hidrometeorologice nefavorabile, care au îngreunat operatiunile de salvare si au împiedicat o cercetare cu scafandrii autonomi a partii avariate a navei.“
Potrivit aceleiasi comisii: „(…) cauza cea mai probabila pare a fi urmatoarea: Pornind de la situatia în care se afla nava, pregatita pentru începerea operatiunii de degazare, este foarte probabil ca, în intervalul de timp cît tancul nr. 3 central a fost deschis, în atmosfera din interiorul acestuia, în imediata apropiere a gurii de vizita, s-a format o mixtura exploziva; – initierea exploziei acestei mixturi a putut fi provocata de multiple cauze capabile sa produca acest fenomen, dintre care cea mai probabila o consideram a fi descarcarea electrica aparuta în urma acumularilor electrostatice. – Explozia mixturii din tancul 3 central a avut un efect distrugator asupra corpului navei, ca urmare a pozitiei gurii de vizita plasata în extremitatea pupa babord a tancului 3 central, fapt ce explica distrugerea peretului despartitor din babord, punînd în comunicatie tancul 3 central cu tancul 3 babord, unde, prin deschiderea puntii si a bordajului s-a favorizat extinderea atmosferei explozive, simultan cu izbucnirea incendiului în aceasta zona, amplificînd ruperea pe verticala a bordajului navei în babord.“
La operatiunile de salvare si asistenta au participat atât nave românesti, cât si nave ale Republicii Populare Bulgaria si ale U.R.S.S., precum si elicoptere românesti si bulgaresti.
A fost înregistrat un singur decedat (ospatara Ganta Elena), ceilalti membri ai echipajului fiind salvati de navele românesti „Motru“ (18 marinari) si „Tg Bujor“ (18 marinari), de un elicopter românesc, care a preluat pe trei dintre cei care au necesitat îngrijiri medicale de urgenta, si de nava sovietica „Ianghi Iuli“, care a recuperat alti 5 marinari. Dintre cei 42 de supravietuitori, marinarul Gabriel Georgescu a fost salvat ultimul, dupa ce a stat aproape opt ore în apele reci ale Marii Negre, fiind reperat de un elicopter bulgaresc.
Contravaloarea de asigurare a navei, de 36,6 milioane dolari, a fost integral recuperata de statul român de la asiguratorii acesteia.
Scufundarea navei românesti a fost considerata cea mai mare pierdere navala mondiala din anul 1982 (conform „Lloyd list“).
Jurnalistul constantean Constantin CUMPANA si fiul acestuia, Andrei – Dorian Cumpana, au publicat, pe 25 octombrie 2007, cartea-document „CATASTROFA NAVEI UNIREA – cel mai mare accident naval mondial din anul 1982“.
Lucrarea constituie dorinta autorilor de a aduce în fata opiniei publice date, informatii, marturii, documente si fotografii despre una dintre cele mai mari catastrofe din istoria flotei comerciale românesti.
Daca despre catastrofa navei „Independenta“, din cauza tragismului accidentului, a pierderii uriasei nave si, mai ales, a decesului celor 42 de marinari români, regimul comunist din acea vreme a fost nevoit sa dea publicitatii un scurt comunicat despre accident, în cazul „Unirea“ nu s-a spus absolut nimic în mod oficial. În acest fel, în lipsa informatiilor certe si lamuritoare, din cauza cenzurii aberante din acea vreme, si-au facut aparitia zvonurile. Cele mai multe dintre acestea se refereau la un sabotaj, la o mîna criminala. Alte zvonuri avansau ipoteza unui accident, dar cauza acestuia, se vorbea, ar fi fost lovirea navei de o mina plutitoare.
Autorii marturisesc, printre altele: „(…)am efectuat o ampla documentare, si nu o ancheta. Totusi, completând investigatia din anul 1991, în urma obtinerii unor noi date, informatii si documente, a declaratiilor unor martori, specialisti în domeniu, supravietuitori, am avut surpriza sa descoperim multe elemente, care, analizate, comparate, prelucrate, ne-au dus la alte concluzii decît cele ale expertizei efectuate la data accidentului si cuprinsa într-un document oficial. Nu ne-am propus niciun moment sa punem la îndoiala profesionalismul si buna credinta a specialistilor care au anchetat, au redactat si au semnat actul oficial despre acest caz si nici nu ne dorim ca redarea concluziilor noastre, în contradictie cu cele oficiale, sa duca la aparitia unor polemici în acest sens. Noi credem ca adevarul despre acest accident nu a fost spus în întregime sau a fost demonstrat partial si intentionat deformat, metoda utilizata fiind omisiunea (…).
Ultimele Comentarii