ISTRIA

ISTRIA la Tulcea in anii ’80 – foto: Florentiu Valentin Tanascov-Anticariatul Cronos, Galati

Nava de pasageri ISTRIA (1971-2003)

A fost construita la Santierul Naval Oltenita in 1971, pentru Navrom Galati. A fost folosita pe relatiile Galati-Braila, Galati-Tulcea, precum si pe relatiile din Delta Dunarii.
Ca element distinctiv fata de celelalte nave din serie, avea pe stalpul din prova un colac de salvare.
In 1999 a fost transferata impreuna cu ceea ce mai ramasese din flota de pasagere a Galatiului la Tulcea, la nou infiintata subsidiara a Navrom Galati – Navrom Delta Tulcea. A continuat sa deserveasca relatiile din Delta Dunarii.
A mai aparut ocazional pe la Galati cu ocazia organizarii unor excursii ale liceelor in Delta Dunarii, excursii ce aveau loc anual, in luna aprilie.
In 2003, contrar tuturor asteptarilor si lipsit de orice logica, este dezmembrata la Tulcea, desi era perfect functionala si mai noua decat multe dintre navele surori (doar BANAT era mai tanara)!
Nu se poate spune ca Navrom avea excedent de capacitate, pentru ca imediat dupa casarea sa, la Tulcea a fost adusa nava sora – MEHEDINTI – tocmai de la Drobeta Turnu Severin, aceasta nefiind utilizata de foarte multi ani.
MEHEDINTI apartinea NFR Drobeta, probabil ca niste fonduri trebuiau “justificate” prin inchirierea navei catre Navroma Delta!

ISTRIA in anii ’80 – foto: binnenschifferforum.de / danubenews

Cateva caracteristici ale navei:
– Lungime: 61.40 m, latime: 11.30 m, pescaj maxim: 1.80 m
– deplasament maxim: 472 t
– propulsia era asigurata de catre doua motoare licenta Maybach, MB820DB, a cate 820 CP fiecare, construite la uzinele 23 August, Bucuresti
– transmisie: reductor-inversor
– 2 elici, pale fixe
– viteza: 30 km/h
– bunker: 22 t
– dotata cu doua diesel generatoare a cate 60 KW, 390 V, 50 HZ CA
– nava era incadrata in categoria “pasager fluvial de 300 locuri”, insa putea lua la bord chiar si 600 de pasageri

Pasagerele VRANCEA si ISTRIA la Galati, anii ’90 – foto: arhiva ziarului Viata Libera

– nave surori:
— MUNTENIA (vanduta in Serbia in 2002, in prezent ajunsa o epava la Zemun)
— MOLDOVA (modernizata la Tulcea in perioada 2006-2010, functionala si in prezent la Navrom Delta Tulcea)
— MEHEDINTI (modernizata la Drobeta Turnu Severin in perioada 2012-2013, transformata in nava-restaurant, insa una care poate efectua si croaziere pe Dunare)
— VRANCEA (ex ARDEALUL) (activa si in prezent pe relatiile din Delta Dunarii, dupa ce in perioada 2009-2017 a zacut la Galati in asteptarea reparatiilor)
— BANAT (modernizata la Navrom Shipyard Cernavoda in perioada 2016-2018, functionala si in prezent la Navrom Delta Tulcea)

*******************************************************************************************************

Pasagerul Fluvial “de 300 de locuri” ( articol din Revista “Marea Noastra pentru Tineret” Nr 10(3) 2002 – Articolul a fost consemnat dupa materialele prezentate de D-nul Ing. Sergiu Filipescu , de catre redactorul sef “Marea Noastra pentru tineret “ ing constructor naval Silviu Morariu)

Se numeau asa de “300 de locuri” deoarece, pe masura ce se tot construiau nave de acest tip, an de an, sarcinile de plan trasate de CSP (Comitetul de stat pentru planificare) cresteau! Birocratii impuneau cifrele pentru a avea ce raporta la Comitetul Central, iar constructorii navali si Navrom-ul, cunoscand procedura, au construit un tip de pasager pentru Dunare care a fost anuntat pentru “ 300 de pasageri”, dar el putea lua la bord, curent, dupa prevederile Registrului Naval al URSS, 600 de persone, iar dupa prevederile lui Birou Veritas chiar 1200 de persoane. Acest tip de nava, in realitate, in duminicile cand erau meciuri mari de fotbal la Braila sau Galati (uneori si Tulcea) transportau curent si 1500 de pasageri.
Seful de proiect al acestui tip de Nava a fost inginerul constructor naval Sergiu Filipescu. Navele de acest tip puteau face fata “gradual” cifrelor de plan in continua crestere privind transportul de pasageri.
S-a cerut proiectarea unui astfel de pasager, prin anul 1966-1967. Intrucat ICEPRONAV a refuzat proiectarea pe motiv de lipsa de experienta pentru astfel de pasagere, Ministerul Transporturilor a fost de acord cu ing. Sergiu Filipescu sa intocmeasca proiectul de oferta si preliminar, prin IPTANA, unde, in acest scop, aceasta a fost angajat cu jumatate de norma.
De lucrat, ing S Filipescu lucra acasa unde avea planseta. Ministerul Transporturilor nu se lansa intr-o aventura, deoarece ing S.Filipescu avea deaja in urma sa proiectarea in anii 1964-1966 a navelor catamaran, a bacurilor de 25 de tone pentru 20 de turisme si a bacurilor de 300 tone pentru 20 de camioane sau 3 trailere de cate 100 de tone. Navele realizate dupa aceste proiecte au dat rezultate foarte bune, ing. Sergiu Filipescu, pus in situatia de a rezolva problema, si-a adus aminte ca in facultate a avut ca proiect de diploma un pasager de 300 de locuri, deci avea idee despre ce poate fi vorba. Documentandu-se prin revistele vremii a gasit mai multe nave apropiate.
El a ales din revista Schifbau-1941 un yaht de pe Rhin, “Osmark”, nava de mare protocol, care avea publicat planul si forme, relativ corect, dar avea pentru propulsie instalatii Voithschnaider (disc rotativ cu palete verticale si orientabile). Ing. S Filipescu, pornind de la acest plan de” revista “, a transpus pe planseta planul de forme , balansat dupa toate regulile meseriei si a prelucrat pupa navei pentru elici clasice.
Pe baza planului de forme rezultat a facut variante de amenajare nava si compartiment motor. S-a agreat o formula pe care ing. S.Filipescu a facut proiectul preliminar, care a fost avizat favorabil de catre Consiliul Tehnic al Ministerului Transporturilor si si-a dispus contractarea constructiei navei.
Intrucat nici de aceasta data ICEPRONAV nu a acceptat sa treaca la elaborarea proiectului tehnic, invocand fel de fel de amanunte, ing.S.Filipescu a fost insarcinat sa-si formeze un colectiv de 6 persoane proiectanti de la D.T.N. si care au fost detasati prntru 6 luni la Santierul Naval Oltenita. Actiunea s-a petrecut in 1968.
Inainte insa, pentru a fi siguri, ing.S.Filipescu a cerut sa se verifice carena navei si elicea proiectata la un bazin de incercari, recunoscut international. A primit aprobarea pentru Paris, la bazinul de de incercari carene al Marinei Militare (Scoala de geniu maritim), bazin foarte bine cotat la vremea aceea. La bazin rezultatele au fost de-a dreptul exceptionale. Carena era perfecta, nu avea nevoie de nici un retus si era optima pentru viteza de 35-40 km/h, iar elicea era cea mai buna din tot ce s-a probat in acel bazin pentru nave de pasageri, avand un diametru de 0,777.
Nava prototip a fost gata in 1969 si rezultatele au fost peste asteptari, viteza in apa moarta fiind de 35km/h.
Nava prototip a fost dotata cu 2 motoare romanesti licenta Mayhach Mercedes Benz 820 Dbm de 820 CP, nominal la 1350 ture pe minut. Elicea era calculata acoperitor pentru 700 CP. Pentru a proteja motoarele, de care marturiseste D-nul S.Filipescu, le era frica, regimul de durata fiind stabilit de cca 600 CP pe motor pentru care elicea avea diametrul optimal de 1,6 metri. In aceste conditii nava la M.C.R. cu 2×700 CP avea 35 km/h in apa moarta, la CSR cu 2×600 CP, avea 30km/h iar la suprasarcina cu 2x820CP avea 38 km/h (putere nominala la motoare, deci nefortate).
Pe acest proiect s-au construit la Oltenita 6 nave de pasageri, care sunt cele mai rapide de pe Dunare. Acestea au fost “Ardealul” (ulterior numele schimbat in Vrancea)”, ”Moldova”, ”Muntenia”, ”Banat”, ”Istria” si “Mehedinti”, construite intre 1969 si 1972. Toate cele 6 nave sunt deosebit de functionale, cu o arhitectura externa frumoasa si interna eleganta, o parte din ele sunt in serviciu si astazi. Sunt nave luxoase pentru aceasta categorie (nave de zi).
La eleganta interioarelor a contribuit si marele artist plastic Dimitrie Stiubei, care a conceput si realizat cate 7 mari intarsia deosebit de frumoase (de 1,5-2 m inaltime si 2.5-3 m lungime).
Navele au fost dotate cu ultimele noutati tehnice de la acea vreme (1970-1972).
De mentionat ca pe aceeasi carena s-a facut si proiectul preliminar pentru nava de protocol “Mihai Viteazul”. Aceasta nava s-a contruit la Oltenita intre anii 1975-1976.