Lansarea iahtului NAHLIN, 1930 – galerie foto: www.glwatson.com
Iahtul regal LUCEAFARUL / Nava restaurant LIBERTATEA
In 1929 Lady Annie Henrietta Yule, una dintre cele mai bogate femei din Marea Britanie a acelor ani, comanda constructia unui nou iaht, care trebuia sa o duca in orice parte a lumii.
Proiectarea navei a revenit G.L. Watson & Co, Glasgow, in timp ce constructia sa (nr. 533) a fost realizata la John Brown & Co, Clydebank, Scotia, in 1930. Constructia sa a fost finalizata pe 10.07.1930, iahtul primind numele NAHLIN.
In primii sai 4 ani de exploatare, NAHLIN a parcurs peste 200.000 mile marine in jurul lumii cu Lady Yule.
In 1934 NAHLIN era considerat unul dintre cele mai mari si mai moderne iahturi construite in Anglia.
Iahtul NAHLIN in 1930 – foto: Colin Campbell
Corpul navei era constituit din otel, cu dublu fund, fiind impartit intr-un mare numar de compartimente etanse.
Numele NAHLIN este de origine indiana nord-americana si inseamna “nava amiral”.
Bompresul era ornamentat cu o figura ce reprezinta un indian cu coif cu pene si pictat pentru lupta, bordurile navei fiind proiectate in continuarea acestei figuri.
Infatisarea de iaht era, de asemenea, sugerata, de marele cos de fum de forma eliptica.
Nava avea urmatoarele dotari pentru pasageri: doua apartamente ale proprietarului, situate la puntea prova. Amenajarea interioara a apartamentului din tribord era in stilul tarziu al perioadei William & Mary. Apartamentul corespondent din babord era decorat in stilul Ludovic al XVI-lea, dar mai auster.
In apropierea apartamentelor proprietarului se afla o sala de gimnastica, foarte bine echipata. Sase camere pentru oaspeti, decorate in stil Ludovic al XVI-lea, se aflau la pupa navei. Alaturi erau patru bai ai caror pereti erau imbracati in gresie. Accesul dinspre camerele oaspetilor spre holul de intrare de pe puntea principala se facea printr-o scara in spirala cu o balustrada de bronz.
In spatele holului de intrare, la babord, se afla toaleta doamnelor, iar la tribord, o antecamera care ducea la garderoba, decorata in stil Ludovic al XVI-lea.
In spatele garderobei se afla o punte de promenada, larga.
Sufrageria ocupa partea din fata a castelului si era decorata in stilul perioadei William & Mary.
La prova se gaseau camerele pentru doamne, decorate in stil “Adam” si apartamentele capitanului. In aceeasi parte a navei se gaseau biblioteca si fumoarul, lambrisate cu nuc frantuzesc.
Pe puntea de navigatie era o camera de observatie, pentru oaspeti, cu geamuri mari, glisante, de jur imprejur, pentru a nu impiedica vederea.
Si dotarile pentru echipaj asigurau un inalt standard de comfort. Pe langa apartamentele capitanului, seful electrician si seful mecanic aveau camerele lor, in spatele puntii principale. Ceilalti ofiteri si echipajul erau cazati la pupa si in castelul central.
Iahtul era echipat cu una dintre cele mai moderne instalatii produse de compania Sperry Gyroscop, giroscopul asigurand un control mecanic al directiei de inaintare, dispunea de un sistem care indica gradul de inclinare al navei si era dotat cu reflectoare Sperry.
Nava era echipata cu o instalatie de 1,2 kw si cu un aparat de mentinere a directiei. Fiind proiectat pentru croaziere lungi, iahtul era prevazut cu o mare capacitate de stocare, incluzand compartimente de congelare.
Echipamentul de propulsie era alcatuit din doua seturi de turbine Brown-Curtis, cu simpla reductie. Acest tip de propulsor, ales pentru lipsa de zgomot si vibratii, si-a dovedit eficacitatea.
Compartimentul generator de aburi consta din doua instalatii principale de incalzire cu trei compartimente, prevazute cu supraincalzire si adaptate la consumul de produs petrolier. Pentru nevoia de abur, pentru serviciile auxiliare si bucatarie, erau instalate doua mari incalzitoare verticale.
Curentul electric era asigurat de doua generatoare actionate cu abur si se putea stoca in baterii de acumulatori.
Iahtul era dotat cu salupa proprietarului, salupa echipajului, o salupa de viteza, doua barci de salvare si doua plute de salvare.
Iahtul NAHLIN in anii ’30 – galerie foto: www.glwatson.com
In 1936, dupa ce calatorise in jurul intregii lumi cu NAHLIN, Lady Yule a decis sa vanda sau sa inchirieze iahtul.
A fost inchiriat de catre regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii. A urmat o croaziera in Marea Adriatica, la bordul iahtului aflandu-se si Wallis Simpson, cea care la vremea respectiva era inca, casatorita, si care avea, sa se casatoresca ulterior cu Edward al VIII-lea.
Idila dintre cei doi, descrisa pe larg in presa americana, a dus la o criza monarhica care s-a sfarsit cu abdicarea regelui.
In urma acestui episod a fost hotarata si vanzarea iahtului NAHLIN.
Iahtul regal LUCEAFARUL in 1938 – foto: Serviciul Referinte
Acesta a fost cumparat e catre guvernul Romaniei, condus de Gheorghe Tatarascu, pentru suma de 90.000 de lire sterline (dupa alte surse, 120.000 de lire sterline). Iahtul i-a fost facut cadou Regelui Romaniei, Carol al II-lea.
Numele i-a fost schimbat in LUCEAFARUL, pavilionul arborat fiind schimbat cu cel romanesc. Iahtul a parasit Scotia la data de 3.09.1937, avandu-l comandant pe locotenent-comandorul Josef Rascanu.
Dupa inca un an, iahtul regal ajunge pentru prima data la Galati. Regele Carol al II-lea al Romaniei, ministrul de externe al Poloniei – colonelul Beck, si ministrul de externe roman Nicolae Petrescu Comnen s-au intalnit pe iahtul LUCEAFARUL, in portul Galati, pentru discutii politice, la data de 18.10.1938.
In perioada 4.12.1938 – 15.07.1939 a fost andocat pentru reparatii, in Santierul Naval „San Marco“, Trieste (Italia). Cu acest prilej, nava a suferit unele modificari conform cerintelor Casei Regale: cabinele au fost transformate, bucataria, saloanele si baile au fost dotate cu sisteme autonome de iluminat, retea telefonica, instalatii de apa calda si climatizare, calorifere.
Pana in anul 1941, in Jurnalul de Bord al navei erau inscrise 35 de croaziere cu membrii Casei Regale si opt marsuri de instructie.
In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, nava a fost adapostita in zonele Braila – Canalul Macin, Harsova, Ostrovul Gasca – Ostrovul Lupilor – Braila.
MIRCEA si LUCEAFARUL la Braila, 23.09.1943 – fotografii: Willy Pragher
Dupa terminarea razboiului, scapata de furia confiscarilor sovietice, ramane in Romania. Este folosita ca nava scoala pana in 1946, cand nava scoala MIRCEA a fost retrocedata Romaniei de catre sovietici.
Dupa instaurarea regimului comunist, in 1948, numele iahtului a fost schimbat in LIBERTATEA, acesta fiind repartizat Marinei Militare, aceasta folosindu-l ca nava de comandament.
In perioada 1951 – 1955 a fost incadrat in Detasamentul 514 – Nave scoala.
In 1955, nava LIBERTATEA a fost transferata din folosinta Ministerului Fortelor Armate la Ministerul Transporturilor Navale si Aeriene, urmand a inlocui nava de croaziera TRANSILVANIA, ce urma a intra la reparatii la Copenhaga; s-a decis transformarea iahtului in pasager (cu cabine de 2 si 4 locuri).
In 1963, dupa revenirea navei TRANSILVANIA de la reparatii, a fost transferat la Administratia Comitetului de Stat al Apelor, devenind nava de protocol.
Nava LIBERTATEA la Galati, 1961 – foto: www.fortepan.hu / Drobni Nandor
Nava LIBERTATEA la Tulcea – carte postala anii ’60
Navele LIBERTATEA si TUDOR VLADIMIRESCU la Tulcea, 1967 – foto: Serviciul Referinte (fotograf: Dan Grigorescu)
In a doua parte a anului 1967 a fost retras la Galati, ulterior hotarandu-se transformarea sa in hotel-restaurant plutitor la Galati. A fost amplasat pe faleza Dunarii, la Galati, putin mai in amonte de terasa Valurile Dunarii, cam pe locul in care poate fi vazut in prezent restaurantul plutitor MALNAS.
Unele surse dau ca 1972 anul in care nava a inceput sa functioneza ca hotel-restaurant plutitor, insa in fotografiile pe care am avut ocazia sa le vad, nava era acostata in acea locatie inca din a doua jumatate a anului 1967.
Pana la sfarsitul anilor ’70 a functionat si ca hotel, dupa aceea fiind folosita doar ca nava restaurant.
Pliant prezentare nava restaurant LIBERTATEA, 1967 – foto: Serviciul Referinte
Prin 1980-1981 a disparut din peisaj, impreuna cu pontonul care o gazduia, pe durata lucrarilor de dragaj efectuate in zona, cu ajutorul batranei dragi, OSTROVUL MARE.
A fost readusa apoi in aceeasi locatie, fiind folosita doar ca nava restaurant.
A urmat apoi acea iarna cumplita, 1984-1985, in care Dunarea a inghetat complet. Inainte ca Dunarea sa fie blocata in totalitate de gheata, navele si pontoanele din Galati au inceput sa fie mutate, pe rand, la adapost, in bazinul Docuri sau Bazinul Nou. Imi amintesc ca atunci cand s-a incercat mutarea navei LIBERTATEA, una din ancore nu a mai putut fi virata, lantul acesteia fiind taiat pentru a permite mutarea navei.
Nava LIBERTATEA a fost mutata la adapost in timp util, insa pontonul acesteia nu a mai avut nici o sansa. Sloiurile groase de gheata i-au spart unul dintre flotoare, acesta scufundandu-se partial. A fost scos in primavara anului 1985. Ulterior a fost construit un alt ponton, la care a fost adusa nava LIBERTATEA, insa noul amplasament a fost ceva mai in aval, mai aproape de terasa valurile Dunarii.
Undeva prin 1986 (nu imi mai aduc aminte exact anul) a fost dusa la reparatii in Santierul Naval Galati. S-a reintors dupa cateva luni, revopsita. Deasupra cosului fusese sudata o placa metalica, vopsita in alb, probabil pentru a impiedica patrunderea apei de la ploi.
Nava restaurant LIBERTATEA la sfarsitul anilor ’60 si in decursul anilor ’70 – galerie foto: Blocul Tiglina (colectia George Milea)
Nava restaurant LIBERTATEA la sfarsitul anilor ’60 si in decursul anilor ’70 – galerie foto: Serviciul Referinte
Nava restaurant LIBERTATEA in 1971; in plan secund unul dintre pasagerele clasei “Muntenia” – foto: Willy Pragher
Dupa 1990 a continuat sa fie folosita ca nava restaurant. Din 1991 a fost preluata pentru exploatare de catre firma SC Regal SA, societate comerciala care administra cateva restaurante din Galati. S-a tras cat s-a putut de nava, fara a se investi absolut nimic in ea.
In anii ’90, in perioada studentiei, am fost de multe ori la bordul navei-restaurant LIBERTATEA, la o bere, cu prietenii sau colegii. Nava era intr-o continua stare de degradare.
Am sa descriu, pe scurt, cum aratau grupurile sanitare ale navei: acestea erau amplasate in prova navei. Interiorul acestora arata mai rau decat un grajd: pe jos era turnat beton, niste jgheaburi de beton erau instalate pe post de pisoare, din tavan, atarna un bec chior, de far auto (12 Volti). Daca mai adaugam si mirosul insuportabil, cred ca isi poate forma oricine o parerea despre modul dezastruos in care era administrata nava.
Atat in dreptul navei, pe terasa, cat si pe acesata, erau folosite aceleasi scaune de tabla, atat de clasice in anii ’80 la toate terasele. Nici o investitie, nimic.
La urcarea pe nava trebuia mare atentie: daca aveai ghinionul sa te afli pe ponton imediat ce trecuse un convoi de barje cu motoarele turate la maxim, aveai parte de senzatii tari: daca LIBERTATEA ramanea cat de cat “pe loc”, pontonul intra intr-un ruliu puternic, osciland fata de LIBERTATEA si cu jumatate de metru; clar nu era recomandat sa urci pe nava atunci.
Cand nivelul Dunarii era crescut erau instituite restrictii de viteza ale navelor care treceau prin dreptul LIBERTATII…
Nava restaurant LIBERTATEA in anii ’70 – foto: Claudiu Nelega
Nava restaurant LIBERTATEA in anii ’80 – foto: Serviciul Referinte
Nava restaurant LIBERTATEA in anii ’80 – foto: Serviciul Referinte (fotograf: Constanta Nestor)
La data de 18.05.1998, Directia Muzeelor si Colectiilor din cadrul Ministerului Culturii hotaraste clasificarea navei LIBERTATEA in categoria “tezaur”.
Cu toate acestea, SC Regal SA, hotaraste catre sfarsitul anului 1998 vanzarea navei!
Licitatia pentru vanzarea navei a avut loc pe 16.12.1998 la Galati. La licitatie au participat firma engleza Edmiston Co Ltd, Preston Service Maritime Museum si Andrei Aurel Stof – persoana fizica din Bucuresti. Nava a fost adjudecata de catre firma engleza Edmiston Co Ltd, reprezentata de catre Nicholas Peter William Gore Edmiston, pentru suma de 265.000 dolari (la care s-au adaugat 58.300 dolari TVA), adica la pret de fier vechi.
De fapt, fostul iaht regal era “vanat” de multa vreme de catre englezi: totul incepuse in a doua jumatate a anilor ’80, cand, afland de istoria acestei nave, William Collier, un pasionat al iahturilor clasice, a hotarat gasirea acesteia. Collier a declansat pe cont propriu cercetari pentru a da de urma iahtului NAHLIN, iar in 1988 a reusit chiar sa intre in Romania cu ajutorul unei vize de student.
Intr-adevar, el a reusit sa regaseasca nava la Galati, sub numele de LIBERTATEA, iar fotografiile facute de el l-au convins si pe Nicholas Edmiston sa se implice, dupa 1989, in demersul de recuperare a navei.
Odata cu vanzarea navei, Regal SA a atacat in instanta clasarea navei in categoria “Tezaur”; actiunea celor de la Regal SA a fost respinsa in instanta in cursul lunii februarie 1999.
Cu toate acestea nava LIBERTATEA a parasit portul Galati, locul in care statuse atatea ani, devenind un adevarat simbol al Galatiului.
Nava restaurant LIBERTATEA in 1998, in ultima sa vara la Galati – foto: Valiza cu fotografii
In dupa-amiaza zilei de 10.01.1999, nava LIBERTATEA a parasit pentru totdeauna portul Galati, fiind remorcata in directia Braila. Din cate imi amintesc, au fost folosite doua remorchere de 500 CP pentru remorcarea navei: unul a fost, cu siguranta, PLAUR, celelalt, daca imi aduc bine aminte, PRIETENIA.
La Braila i-au fost taiate catargele la dana Transeuropa pentru a putea trece pe sub podurile de pe Dunare si de pe Canalul Dunare – Marea Neagra, dupa care a fost remorcat pana la Agigea. Cele doua catarge nici nu au mai fost luate, fiind abandonate acolo, la Braila.
In acelasi timp, Politia a inceput urmarirea penala impotriva Elenei Trandafir, directoarei SC Regal SA Galati, a lui Horia Laurentiu Axinte, directorul Directiei Teritoriale FPS Galati si a lui Dan Mugurel Trandafir, directorul Societatii de Revizie Financiara Moldova SA Bacau, reprezentanta Galati, pentru comiterea infractiunii de abuz in serviciu (incalcarea prevederilor Legii nr. 41/1995 si HG nr. 55/1998 si a ordinului Ministerului Culturii nr. 1284/1996, privind desfasurarea activitatilor comerciale cu bunuri culturale).
Cele trei persoane au fost cercetate in stare de libertate.
Odata ajunsa la Agigea, nava LIBERTATEA a fost retinuta la dana 131 din portul Constanta Sud-Agigea, la solicitarea Inspectoratului de Politie Transporturi Galati.
Artizanii vanzarii au fost scosi insa de sub urmarire penala, printr-o Ordonanta semnata de procurorul Stefan Vasilache, de la Parchetul de pe langa Tribunalul Galati. În Ordonanta, procurorul constata, intr-un limbaj specific, “de lemn” : ”…vanzand iahtul Libertatea, obiect din patrimoniul cultural national, categoria tezaur, in alt mod decat cel stabilit prin Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Culturii, invinuitii au cauzat o tulburare insemnata unei institutii de stat… Prin vanzarea neregulamentara a navei a avut ca efect major crearea unui precedent periculos…. Fapta invinuitilor intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de articolul 248 CP.”
In ciuda acuzatiilor aduse, procurorul Vasilache ii scoate de sub urmarire penala pe cei trei inculpati: ”Explicatiile date mai sus conduc la concluzia ca fapta retinuta in sarcina invinuitilor, sub aspectul laturilor subiectiva si obiectiva nu subzista, motiv pentru care dispunem scoaterea celor trei invinuiti de sub urmarire penala”.
Ca si in alte cazuri, legate de “celebrele” companii private de shipping, penibila justitie din Romania a aratat de ce este capabila…. Ca si in acele cazuri, justitia a “inchis ochii”, probabil pentru o spaga corespunzatore, musamalizand totul.
Ministerul Culturii, condus la acea vreme de catre actorul Ion Caramitru, a facut chiar o plangere penala impotriva societatii SC Regal, dar ea a fost in cele din urma respinsa la Parchet. Apoi, acelasi Minister al Culturii a eliberat, in septembrie 1999, autorizatia de „export temporar” a navei. Motivul a fost acela ca nava nu putea fi restaurata decat in Marea Britanie, acolo unde se aflau si planurile originale.
Nava LIBERTATEA la inceputul anului 1999, cu putin timp inainte de a parasi definitiv portul Galati – foto: Viata Libera
Astfel, la data de 25.09.1999, LIBERTATEA avea sa paraseasca pentru totdeauna Romania, la bordul navei heavy-lift SWIFT, cu destinatia Falmouth, Cornwall.
Iesirea navei din tara a dus la dezbateri aprinse chiar si in Parlamentul Romaniei, dar apele s-au linistit treptat, dupa ce Ministerul Culturii a dat asigurari ca nava va pastra pavilionul romanesc si va reveni in tara in august 2000.
Imediat dupa ce iahtul a ajuns in Marea Britanie, Edmiston Comp a dat in judecata Ministerul Culturii, cerand anularea ordinului prin care ministrul Ion Caramitru inclusese nava LIBERTATEA in Categoria ‘Tezaur’. In dosarul 1404/36/1999, Curtea de Apel Constanta a respins actiunea lui Edmiston.
G.L. Watson & Co, compania care proiectase nava, a fost angajata pentru a participa la restaurarea acesteia.
In mai 2000, nava a fost remorcata pana la Cammel Laird Shipyard, Liverpool; nava a fost scoasa in doc uscat, de la bordul acesteia au fost eliminate 450 de tone de deseuri/reziduuri. Apoi au inceput lucrarile la corpul navei.
A urmat apoi inca o cerere de prelungire a autorizatiei de export temporar, pana in august 2001.
Tot in cursul anului 2000, a fost schimbata legea protectiei patrimoniului national, intrand in vigoare Legea nr. 182/2000, care permite exportul definitiv al bunurilor din categoria Fond (pana atunci se putea face doar temporar, pentru reparatii si expozitii). Modificarea a fost facuta de catre majoritatea CDR (premier fiind in acel moment Mugur Isarescu)…
Pe fondul acestor modificari, Edmiston cere din nou, in 2002, anularea ordinului prin care nava LIBERTATEA fusese incadrata in Categoria ‘Tezaur’.
Sub mandatul ministrului culturii, Razvan Theodorescu de la PSD (premier era Adrian Nastase), in sedinta din data de 8.07.2002 a Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor, ca urmare a solicitarii de declasare a navei LIBERTATEA, adresata de catre Nicholas Edmiston, in calitate de presedinte al EDMISTON&Company Ltd, comisia a hotarat trecerea navei LIBERTATEA din categoria juridica “Tezaur” in categoria juridica “Fond”.
In acest temei a fost emis apoi Ordinul Ministrului Culturii si Cultelor nr. 2699/17.07.2002, prin care nava LIBERTATEA a fost declasificata din categoria juridica “Tezaur” in categoria juridica “Fond“.
In acest ordin se specifica faptul ca, pentru aprobarea exportului definitiv al navei, proprietarul se va adresa Directiei pentru Cultura Constanta. Aceasta institutie a dat aprobarea pentru exportul definitiv al navei LIBERTATEA la data de 23.07.2002.
Asadar, incepand cu 23.07.2002, LIBERTATEA a fost pierduta definitiv.
La data de 25.09.1999, LIBERTATEA paraseste pentru totdeauna Romania, la bordul navei heavy-lift SWIFT – foto: www.glwatson.com
Numele navei a fost schimbat cu cel original – NAHLIN. A fost cumparata de catre Sir Anthony Bamford, magnatul ce detinea Grupul JBC. Cu o avere estimana la peste 700 milioane de lire sterline, Sir Bamford a alocat un buget de aproximativ 16 milioane de lire sterline pentru refacerea iahtului.
Se pare insa ca, intrarea in insolventa a Cammel Laird Shipyard, unde incepuse restaurarea navei, l-a determinat pe Sir Anthony Bamford sa o vanda. In 2005 aceasta a fost vanduta Sir James Dyson, un industrias britanic cunoscut si ca “regele aspiratoarelor”.
Acesta a fost dispus sa investeasca 25 milioane lire sterline in refacerea navei.
La data vanzarii navei catre Sir James Dyson, corpul si suprastructura acesteia fusesera revopsite, cosul era vopsit in galben, la pupa navei era scris numele original al navei, NAHLIN, port de inregistrare, Glasgow, si… cam atat.
Iahtul NAHLIN la Liverpool in septembrie 2001 – galerie foto: John Luxton
Iahtul NAHLIN la Liverpool, 8.08.2003 – galerie foto: John Luxton
La data de 26.07.2005, iahtul NAHLIN a fost incarcat de nava heavy-lift CONDOCK V. Pe 27.07.2005 a plecat cu destinatia Nobiskrug Shipyard, Rendsburg, Germania.
Aici a inceput adevarata restaurare a navei. Incepand cu luna august 2005 s-a trecut la decopertarea, aproape in totalitate, a suprastructurii navei. A fost restaurat complet corpul navei si a fost reconstruita suprastructura, pe durata a mai bine de 2 ani.
Pe 26.03.2008 a fost remorcat pe Kiel Canal si Elba pana la Blohm&Voss shipyard, Hamburg, unde a fost finalizata reconstructia iahtului. Aici a fost echipat si remotorizat.
Lucrarile au fost finalizate in decembrie 2009.
Iahtul NAHLIN este incarcat la bordul navei heavy-lift CONDOCK V, 26.07.2005 – galerie foto: Philip Parker
Iahtul NAHLIN cu suprastructura partial decopertata la Nobiskrug Shipyard, Rendsburg, Germania, 1.09.2005 – foto: www.shipspotting.com / Iworch
Iahtul NAHLIN in reconstructie la Blohm&Voss Shipyard, Hamburg, Germania, 2008 – foto: www.shipspotting.com / Robert J Smith
Din 2010, iahtul NAHLIN a revenit pe marile si oceanele lumii! Estimat la o valoare de aproximativ 70 milioane USD, iahtul si-a recapatat stralucirea de altadata si navigheaza si acum, ca la inceputuri, pana in cele mai indepartate colturi ale lumii.
Personal, ma bucur ca aceasta nava traieste o noua viata. In Romania nu ar fi avut nici o sansa, probabil ca nici nu ar mai fi existat astazi. Cat despre o eventuala restaurare in Romania, sa fim seriosi …. nimeni nu ar fi investit atat in ea si nici rezultatul final nu ar fi fost unul pe masura (a se vedea “restaurarea” navei cu zbaturi TUDOR VLADIMIRESCU).
In schimb, galatenii s-au ales cu un chici de beton, construit pe mal, zice-se “o replica a navei LIBERTATEA”, restaurant botezat “Libertatea 2000”. Desi construit ilegal, intr-o arie protejata, acest chici rezista si in zilele noastre. Cum am mai spus-o si ceva mai devreme, pentru o spaga corespunzatoare autoritatile inchid ochii, iar “afacerea” merge mai departe…
Iahtul NAHLIN la Tarragona/Spania, 17.10.2011 – foto: www.shipspotting.com / Manuel Hernandez Lafuente
Iahtul NAHLIN la Tarragona/Spania, 9.07.2012 – foto: www.shipspotting.com / Robalisa
Caracteristici generale ale iahtului NAHLIN:
– lungime: 91,44 m, latime: 10,98 m, pescaj maxim: 4,51 m
– corp din otel, puntea din lemn de tec
– design exterior: G.L. Watson & Co
– design interior: Sir Charles Allom, Remi Tessier
– IMO: 1009417
– MMSI: 235075032
– Call Sign: 2CQY6
– 1.574 tdw / 1.377 Gt
– propulsia originala era asigurata de 4 turbine cu abur Brown Curtis, simpla reductie, cuplate la 2 linii axiale, ce dezvoltau o putere totala de aproximativ 4.400 CP; putea atinge o viteza maxima de 17,5 Nd
– aburul era produs de 2 boilere Yarrow, alimentate cu petrol
– bunker combustibil: 373 t
– propulsia actuala: diesel-electrica, furnizata de MTU, Friedrichshafen: 2 generatoare actionate de 2 motoare MTU 16V 4000 M60, a cate 2.500 CP fiecare, furnizeaza energia electrica necesara alimentarii a 2 motoare electrice (2.000 kW fiecare), cuplate fiecare la cate o linie axiala ; viteza maxima: 16 Nd
– dotat initial cu 2 generatoare actionate cu abur
– dotat in prezent cu 2 diesel generatoare a cate 38 KW, 380 V, 50 Hz, CA fiecare
– in prezent, poate lua la bord, in cabinele sale, pana la 14 pasageri
– echipaj: 47
– informatii nava: Cristian Gregoretti, http://www.clydeships.co.uk/, http://cimec.ro/, www.justitiecurata.ro, www.ziaruldeiasi.ro, Constantin Cumpana
Iahtul NAHLIN la Argostoli, Kelafonia / Grecia, 2016 – foto: www.shippingtandy.com
Iahtul NAHLIN la Bergen/Norvegia, 5.06.2017 – fotografii: www.shipspotting.com / Alf Kare Aasebo
Iahtul NAHLIN la Gothenburg/Suedia, 18.05.2020 – fotografii: www.shipspotting.com / Lennart Rydberg
Iahtul NAHLIN in 2010 la Kiel – youtube / Carl Groll – TheYachtPhoto.com
Iahtul NAHLIN in aprilie 2010 la Friedrichsort, revenire din probele de mare- youtube / elefantenstore
Iahtul NAHLIN la Hamburg, in tranzit catre Blohm&Voss Shipyard, 2019 – youtube / Shipspot Hamburg
Ultimele Comentarii