Cartea este constituita din 15 capitole împartite în doua volume.
Autorul ne relateaza (interviu realizat de Gratiela GHEORGHE www.telegrafonline.ro ) ca fiecare dintre acestea a avut partea sa de dificultate, fie ca a fost vorba de aflarea surselor, ajungerea la ele si studierea lor, fie ca a fost vorba despre lucrul cu oamenii, cei pe care i-am chestionat… Cel mai voluminos capitol al cartii este cel rezervat felului în care Terente si faptele sale se regasesc în presa vremii, publicatii locale din anii 1924 – 1927 din Constanta, Tulcea, Braila si Galati, dar si în cotidianul central „Dimineata“. Continutul acestui capitol constituie povestea cea mai apropiata de realitatea vietii lui Terente, o asa numita relatare „în direct“ si „de la fata locului“ a fapte lor celebrului personaj, chiar daca, pe alocuri, ziaristii s-au lasat atrasi de tentatia senzationalului sau de amestecarea realului cu zvonurile si legenda, toate sub efectul imaginatiei autorilor. Memoriile fostei captive Sylvia Cernescu, una dintre cele doua fete rapite de Terente, cuprinse în serialul „În ghiarele lui Terente“ si publicate în cotidianul „Dimineata“, reproduc nu numai una dintre faptele care l-au facut celebru pe bandit, ci si un episod real si dramatic din existenta celor doua domnisoare rapite si sechestrate. De asemenea, redau un fragment din cartea publicata în 1933, de Mihai Tican-Rumano, „Icoane dunarene“, un reportaj efectuat de acesta în satul Carcaliu, în care autorul prezinta discutiile sale cu parintii lui Terente, descrierea satului, a oamenilor, obiceiurilor si traditiilor locale. Nu am omis nici felul în care Terente a fost prezentat de presa româneasca dupa 1990, aceasta fiind preocupata mai mult de ramasitele lui de la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici“ din Bucuresti! Alte doua capitole ale cartii, „Terente, Regele baltilor“ (1927) si „Terentiada“ (1984), pun fata în fata nu numai doi autori, Petre Olariu si Marius Mircu, ci si doua viziuni si stiluri diferite asupra figurii brigandului Terente, despartite si cauzate de trecerea a mai mult de jumatate de secol de la producerea faptelor, fiecare text purtînd amprentele lor caracteristice… „Terente în folclor, literatura, muzica si film“ – un capitol din care reiese situarea personajului în mentalul colectiv si dovedeste ca, în general, ramanerea în istorie este o problema subiectiva si relativa, dar care tine si de o anume perversitate a ei! Capitolul „Terente, agent al Rusiei bolsevice în România“ (re)prezinta un subiect înca neexploatat îndeajuns si o tentativa de a raspunde la întrebarea daca Terente a fost sau nu tradator de tara, daca s-a pus sau nu în slujba unei puteri ostile Statului român… Desigur, dovezile si argumentele pro- si contra- situatiei provin, în cea mai mare parte, tot din sfera presei interbelice… Ultimele doua capitole ale acestei carti-document, cele referitoare la „Banditi celebri care au terorizat Dobrogea. De la Licinsky la Terente (1887 – 1927)“ si „Banditismele din România – un fenomen national. Contemporanii lui Terente“, au menirea nu numai de a prezenta si faptele altor banditi mai mult sau mai putin celebri, ci si de a demonstra ca banditismele au fost un fenomen la scara nationala, cel putin în România anilor ’20… De asemenea, în final, redau marturisirile batrînului Gavrila Grigore, de 95 de ani, care l-a cunoscut personal pe Terente, dar si documente si fotografii inedite cu Terente, parintii sai, victimele si faptele sale etc.
Rep.: La capatul îndelungatului si minutiosului proces de documentare si redactare a acestei carti, puteti spune ca ati cunoscut un alt fel de Terente fata de cel despre care stiati/ doar auziseti înainte?
C.C.: Cu siguranta, da. Am descoperit un Terente inteligent, iubitor, misterios, cinic, îndraznet, revoltat, cu spirit de aventura, rebel, nedreptatit de soarta si oameni, razbunator, periculos… un personaj complex si poate de aceea fascinant si atragator, datorita, pe de o parte, zvonurilor si legendelor despre el si, pe de alta parte, multor date si informatii necunoscute, dar si a unor întrebari ramase fara raspunsuri. Doresc sa mai fac o precizare: Terente a avut si sansa de a exista parca acolo unde si cînd trebuia, caci, pe lînga faptele sale spectaculoase, si presa a avut un rol deosebit în a-l remarca si a-l face cunoscut opiniei publice din România si strainatate. Notorietatea lui a fost rapida si sustinuta, un argument în acest sens, doar unul dintre multe altele, fiind si prezenta vînzatorilor ambulanti, copii si maturi, care, cu bratele încarcate de ziarele înca umede si mirosind a cerneala tipografica, se raspîndeau pe strazile oraselor si alergau ca bezmeticii, zbierînd cît îi tinea gura: – „Editie speciala, editie speciala! A evadat Terente! Terente, senzatii, violente!“. Contemporan cu el au au mai fost si alti banditi, care au actionat în diferite zone ale tarii, cu fapte cel putin la fel de spectaculoase, dar sansa a fost de partea lui Terente, iar el si faptele lui senzationale au ajuns pîna azi, la noi…
Rep.: Ca autor al mai multor carti-documente de succes, care au tratat, pîna acum, mari catastrofe navale din istoria navigatiei românesti, dar si al cartii dedicate lui Terente, care este urmatorul subiect asupra caruia va veti îndrepta atentia?
C.C.: Am în lucru, deocamdat?, în stadiul de documentare, un volum, pe care doresc sa-l finalizez si sa-l lansez în cursul anului viitor. Este vorba tot despre o carte-document, avînd ca subiect… drame si tragedii cu nave românesti si marinari români pe marile si oceanele lumii pe parcursul a 175 de ani, începînd cu anul 1834 si pîna în anul 2009. La aceasta carte nu lucrez singur, ci cu înca doi coautori. Asadar, revin la tematica primelor mele carti… despre nave si marinari.
Ultimele Comentarii