MARASTI

Distrugatorul MARASTI 

Distrugatorul MARASTI (1917-1961)

Dupa Primul Razboi Mondial, necesarul de nave noi era stringent, astfel ca se reiau tratativele cu guvernul italian la sfarsitul anului 1919, pentru cumpararea a 2 contratorpiloare comandate anterior de 1914.
Procesul verbal de predare-primire a navelor NIBBIO, repectiv SPARVIERO a fost semnat in iunie 1920.
Constructia celor 2 nave incepuse in 1915, dar fusesera rechizitionate de catre marina italiana, intrata pe atunci in razboi.
Cele doua nave au intrat in serviciu la 1 iulie 1920 in cadrul Dn. Contratorpiloare, primint initial indicativele A (ex SPARVIERO), respectiv B (ex NIBBIO), pentru ca la scurt timp sa fie redenumite MARASTI, respectiv MARASESTI, fiind incadrate ca distrugatoare.

Distrugatoarele MARASTI si MARASESTI la Constanta – colectia Petre Maravela

Distrugatorul MARASTI, lansat la apa pe 25 martie 1917 in Santierul Naval Pattison, Napoli , nume original SPARVIERO, avea urmatoarele caracteristici:
– Deplasament maxim: 1.760 t
– Lungime: 94,36 m, latime: 9,47 m, pescaj: 3,50 m
– echipaj: 206 membri
– propulsie: 5 caldari Thornicroft, 2 turbine Tosi cu abur, puterea masinii 39.000 CP
– viteza: 34 Nd.
– autonomie: 1.700 Mm
– Iluminarea navelor era asigurata de doua turbo-dinamuri capabile sa dezvolte 29 kw, ulterior fiind amplasat si un generator diesel „Tosi” ce furniza 15 kw, in special cand nava se afla in port iar cazanele erau oprite.
– Armament: 3 tunuri tip „Armstrong“ x 152 mm, model 1899, 4 tunuri tip „Armstrong“ x 76 mm, 2 mitraliere x 13,2 mm, 2 grupuri TLT (tuburi lans-torpile) binate x 450 mm

Distrugatorul MARASTI in 1939 – foto: https://rnhs.info/

Cele doua nave, de tip M, asa cum mai erau cunoscute, intra in 1925 la reparatii generale la Arsenalul Marinei Galati. Aici li se schimba tunurile de 152 mm Armstrong – 3 buc.(folosite la bateria Tataia) cu 120 mm in turle binate, tunurile de 76 mm Armstrong – 4 buc. cu 2 x 76 mm Bofors, mitraliere a.a. si se monteaza sine ptr. mine (50 buc.).
Reparatii la opera vie au loc in 1929 la Santierul Naval Napoli. Aici au fost modernizate si turbinele ce asigurau propulsia, puterea masinii crescand la 44.000 CP, iar viteza maxima la 38 Nd.
Dupa anul 1939 au fost dotate cu tunuri antiaeriene x 37 mm tip S.K.C. (de fabricatie germana) si mitraliere a.a. pe afete de 7,62 mm (germane).
Ambele distrugatoare au fost dotate cu sistem de tragere centralizata tip „Siemens – Schuchert“, le-au fost suplimentate gurile de foc automate si semiautomate, cu piese de 37 mm tip „Rheinmetal“ si mitraliere x 13,2 mm tip „Hotchkiss“.
La inceputul celui De-al Doilea Razboi Mondial au fost piturate in culori de camuflaj, fiind marcate cu semn de razboi – MARASESTI = Asul de trefla, MARASTI = Asul de caro.
Ambele au fost sechestrate de catre sovietici la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pe 5 septembrie 1944. Au fost redenumite de catre sovietici – LEGKII (ex MARASESTI) si LOVKII (ex MARASTI).
Ambele au fost restituite in 12 octombrie 1945. Din 1948 vor purta indicativele D 1 (ex MARASTI), respectiv D 2 (ex MARASESTI), din vara anului 1951 indicativele D 11 (ex MARASTI) si D 12 (ex MARASESTI), iar din februarie 1956 – D 3 (ex MARASTI) si D 4 (ex MARASESTI).

Plan distrugator MARASTI – Revista Modelism

Caracteristicile din anul 1956 erau urmatoarele:
– Deplasament maxim: 1.760 t
– Lungime: 94,36 m, latime: 9,47 m, pescaj: 3,50 m
– echipaj: 139 membri
– propulsie: 5 caldari Thornicroft, 2 turbine Tosi cu abur, puterea masinii 45.000 CP
– viteza: 35 Nd.
– autonomie: 1.700 Mm
– 3 tunuri de 152 mm Vickers cu blindaj de 5 mm, 5 tunuri de 76 mm Vickers a.a., 2 mitraliere Colt de 13,2 mm, 2 grupuri de lans-torpile binate de 450 mm.

Au fost folosite pana in 1961, cand au fost casate si dezmembrate.

– info nave: Petre Maravela