Cargourile TEIUS si BEGA la Braila, 1983 – © www.comunismulinromania.ro
Cargoul TEIUS / TUDOR (1979-200?)
A fost construit la Santierul Naval Drobeta Turnu Severin, numar de santier 00311174, fiind livrat Navrom Constanta in cursul lunii iunie 1978.
A ramas la Navrom si dupa 1990, an in care a fost compania Navrom a fost reorganizata in cele 3 companii: Petromin, Romline si Navrom.
A navigat pentru Navrom pana in 1994, an in care cargoul a fost inchiriat Ritz Rom Marine, un alt srl patronat de un “expert” in transporturi maritime – grecul Nikolaos Sissanis, in fapt doar un alt escroc care dorea sa se imbogateasca de pe urma exploatarii salbatice a unor nave romanesti.
Ceea ce a urmat e povestea “clasica” a navelor romanesti inchiriate unor “firme de apartament” sau unor indivizi dubiosi: exploatarea navelor, fara a asigura reparatiile si piesele de schimb necesare, acumularea treptata a datoriilor, echipaje neplatite tinute cu lunile la bordul navelor, in conditii mizerabile, fara hrana si apa…
In cazul cargoului TEIUS, asa cum a relatat pe larg in anii ’90 ziarul Cuget Liber, calvarul de la bordul navei a fost intretinut chiar de comandandul acestuia – Gheorghe Chiriac, care facea clar jocul “patronului”.
Dupa un periplu prin mai multe tari africane, cargoul TEIUS avea sa fie arestat la Dakar/Senegal in decembrie 1996, in contul unor litigii de marfa de la cargoul GHEORGHIENI, inchiriat si el aceluiasi srl si arestat tot in portul Dakar.
La inceputul anului 1997 “celebra” companie Ritz Rom isi schimba numele in Euroship; numele cargoului avea sa fie schimbat in TUDOR (cel putin in acte), pavilionul arborat ramanand cel romanesc. Cargoul a ramas in continuare arestat la Dakar. Incepand cu 25.03.1997, acesta a ramas in black out, terminand combustibilul si ramanad fara energie electrica.
In 1997 a fost elaborata Hotararea de Guvern nr. 71 care prevedea obligativitatea operatorilor de stat sau privati de a constitui un fond de garantie sau de a asigura echipajele navelor impotriva riscului de neplata a indemnizatiilor de strainatate si a costurilor de repatriere.
Deoarece Euroship nu s-a conformat acestei prevederi, licenta de operare i-a fost suspendata incepand cu 25.05.1997. Navrom a trecut la retragerea navelor inchiriate acesteia. Navele au fost preluate incarcate de datorii, toate fiind arestate prin diverse porturi ale lumii.
In momentul retragerii celor 5 cargouri de la Euroship, aceasta datora Navrom numai din restantele la plata chiriilor aproximativ 1 milion USD. La aceste datorii se mai adaugau altele, facute la banci, plus restante la plata echipajelor care au trecut pe la bordul navelor.
In august 1997 a fost elaborata HG 397 privind aprobarea Programului special pentru scoaterea de sub arest/retinere a unor nave apartinand flotei maritime comerciale: pe lista navelor figura si cargoul TEIUS (figura cu o datorie de 73.000 USD).
Din pacate s-a reusit doar repatrierea echipajului, si cu greu, gasirea altor marinari care sa plece pe nava abandonata la Dakar.
In urma Euroship a ramas si pana in ziua de azi o datorie la Bancorex de 2,26 milioane USD, conform listei publicate si raspublicate de AVAS: http://www.aaas.gov.ro/upload/Debitori%20Bancorex.pdf. Bani care nu au fost si nu vor mai fi recuperati niciodata…
Revenind la patronul acestei “companii”, acesta a facut pana la urma vreo 2 ani de inchisoare in Romania, insa dupa eliberare s-a adresat CEDO, reclamand conditiile in care a fost detinut, precum si faptul ca dupa eliberare nu i-a fost stearsa din pasaport mentiunea care nu ii permitea sa paraseasca Romania; in urma procesului intentat Romaniei, acesta ajunsese sa ceara in jur de 5 milioane de Euro; in cele din urma, a “scos” mult mai putin, cam 12.000 Euro.
Cargoul TUDOR (ex TEIUS) a fost vandut unor indieni de abia pe la inceputul anului 2000, impreuna cu cargoul GHEORGHIENI, ramanand, insa, abandonate la Dakar.
Un marinar roman mi-a povestit ca le-a vazut abandonate acolo multi ani dupa 2000, pana prin 2007-2008, cand au disparut din peisaj. De la niste localnici a aflat cum ca au fost adusi niste indieni la bordul lor, dupa care au fost duse (cel mai probabil remorcate) cu destinatia India. Ce s-a intamplat cu ele, nu mai stiu. Probabil au sfarsit dezmembrate in India.
Cateva caracteristici ale cargoului:
– Lungime: 88,62 m, latime: 12,80 m, pescaj: 5,30 m
– IMO: 7939755
– Call sign: YQGL
– 2.400 tdw/ 1.969 Gt
– propulsat de un motor licenta Sulzer, model 8TAD36, fabricat la Zaklady Urzadzen Technicznych “Zgoda” S.A. – Swietochlowice, ce dezvolta 2.080 CP.
– viteza maxima: 12,7 Nd
– bunker combustibil: 170 tone
– echipat cu 3 diesel generatoare a cate 150 KW, 400 V, 50 Hz CA fiecare
– 3 magazii, 3 bigi a cate 5 t SWL, actionate de cate 2 vinciuri fiecare
– putea lua la bord pana la 42 de containere, iar pe punte putea incarca pana la 200 tone de cherestea
Ultimele Comentarii