TARCAU

Cargoul ALMEZAAN (ex TARCAU), 4.10.2006 – foto: www.shipspotting.com / Reinier Meuleman

Cargoul TARCAU (1981-2011)

Constructia sa (numar de santier 00311210) a inceput la Santierul Naval Drobeta Turnu Severin, in anul 1978. A fost finalizat in cursul lunii septembrie 1979.
Probabil ca a fost una dintre navele refuzate la export. In acea perioada se construiau astfel de nave pentru Cuba si Cehoslovacia, precum si o varianta avand castelul ceva mai inalt, pentru URSS.
De abia in cursul lunii iulie 1981 a primit numele TARCAU, intrand in patrimoniul ICE Navlomar, acolo unde, de-a lungul anilor, ajunsesera diverse nave refuzate la export.
Ca si restul navelor din flota Navlomar, avea corpul vopsit in rosu, suprastructura in alb, iar cosul in rosu.
In cursul anului 1992, in urma reorganizarii ICE navlomar, cargoul TARCAU ajunge in proprietatea SC Uzin Export Import SA.
In august 1995 SC Uzin Export Import SA a inchiriat (contracte de bare-boat) cele 7 nave pe care le avea in proprietate, catre Navrom Constanta.
La randul ei, Navrom Constanta avea sa subinchirieze imediat cele 7 cargouri care Self Invest Maritime Constanta, patronata de catre Mircea Mihail. Exact la aceeasi data Navrom avea sa inchirieze, in contract de bare-boat, catre aceeasi Self Invest Maritime 4 cargouri (probabil cele mai bune pe care le avea in patrimoniu): PANCIU, DRAGASANI, COTNARI si FOCSANI.
Si asta in conditiile in care Self Invest Maritime avea un capital social de numai 100.000 lei vechi!
Self Invest a apelat la un credit initial in valoare de 4,9 milioane USD, luat de la Bancorex si garantat (culmea) prin ipotecarea cargourilor REGHIN si CIMPIA TURZII care apartineau Navrom.
La inceputul lui ianuarie 1997, Self Invest Maritime avea sa cumpere cele 7 cargouri de la SC Uzin Import Export, uzand de alte credite luate de la Bancorex, garantate cu ipotecarea navelor.
Inca de la preluarea navelor in contract de inchiriere, pentru echipajele acestora a inceput calvarul: salarii neplatite cu lunile, aprovizionarea navelor cu piese de schimb, alimente si combustibil se facea cu foarte mare intarziere, taxele portuare nu erau platite….
Navele au ajuns, rand pe rand, sa fie arestate in diverse porturi ale lumii, fiind efectiv abandonate, cu tot cu echipaj, de catre Self Invest Maritime.
Cei 211 marinari de pe cele 7 cargouri nu si-au mai vazut niciodata restantele salariale, care in ianuarie 1997 se ridicau la peste 1,2 milioane USD.
In dosarul “Self Invest” au fost anchetati, printre altii, Mircea Mihail – patron Self Invest si Manea Ghiocel, directorul Navrom, cu al carui larg concurs au ajuns acele nave in patrimoniul Self Invest. Condamnati initial la 2 de inchisoare ani cu suspendare (Mircea Mihail), si respectiv 6 ani si 8 luni de inchisoare cu executare (Manea Ghiocel), aveau sa fie ulterior achitati de catre instante…. Penibila justitie din Romania!
In urma Self Invest srl a ramas si pana in ziua de azi o “gaura” la Bancorex de 7,6 milioane USD, conform listei publicate si raspublicate de AVAS: http://www.aaas.gov.ro/upload/Debitori%20Bancorex.pdf.
Bani care nu au mai fost si nu vor mai fi recuperati niciodata. AVAS a taraganat ani de zile executarea datornicilor, intre timp toate acele “companii” datornice fiind radiate… Dar poate ca asta s-a si dorit!
Revenind la cargoul TARCAU, acesta a fost arestat la Stylis/Grecia, in prima parte a anului 1997, pentru datorii fata de agentul local si litigii de marfa.
Ca si celelalte nave ce apartineau Self Invest Maritime, a fost abandonat acolo, cu tot cu echipaj.
A fost vandut de catre autoritatile locale, in incercarea de a mai recupera din datorii, de abia in ianuarie 2001. Cumparatorul a fost tot din Grecia – Kamp Maritime. Numele i-a fost schimbat in LIMENI, pavilionul arborat fiind cel al St. Vincent&Grenadines.
Nu exista informatii ca ar fi navigat sub acest nume.
Cateva luni mai tarziu, in noiembrie 2001, a fost vandut Biyat International din Dubai. Numele i-a fost schimbat in ALMEZAAN. A intrat in reparatii, corpul i-a fost vopsit in verde , iar suprastructura in alb, pavilionul arborat fiind schimbat cu cel al Tonga.
Dupa cativa ani, pavilionul i-a fost schimbat cu cel panamez.
A fost folosit, in general, pentru transporturi intre Dubai si Africa. In perioada 2009-2010 a fost tinta a numeroase atacuri ale piratilor somalezi, nava fiind capturata de catre acestia in cateva randuri, fiind eliberata dupa ce proprietarul acesteia a platit o rascumparare.
In cursul anului 2011 a fost vandut la fier vechi. Nu cunosc locatia in care a fost dezmembrat si nici data exacta.

Cateva caracteristici ale cargoului:
– Lungime: 88,75 m, latime: 12,80 m, pescaj: 5,30 m
– IMO: 7906710
– Call sign: YQIQ
– 2.400 tdw/ 1.969 Gt
– propulsat de un motor licenta Sulzer, model 8TAD36, fabricat la Zaklady Urzadzen Technicznych “Zgoda” S.A. – Swietochlowice, ce dezvolta 2.080 CP.
– viteza maxima: 12,7 Nd
– bunker combustibil: 171 tone
– echipat cu 3 diesel generatoare a cate 150 KW, 400 V, 50 Hz CA fiecare
– 3 magazii, 3 bigi a cate 5 t SWL, actionate de cate 2 vinciuri fiecare
– putea lua la bord pana la 42 de containere, iar pe punte putea incarca pana la 200 tone de cherestea

Fotografiile preluate din web site-ul www.shipspotting.com sunt publicate in scopuri educative, non-profit in www.marinarii.ro conform termenilor si conditiilor sursei care detine toate drepturile. 

The picturs taken from the web site www.shipspotting.com are published non-profit for educational purposes in www.marinarii.ro as stated on source terms and conditions that has all the rights .