Cargoul FILIPESTI – foto: Henk Kouwenhoven
Cargoul FILIPESTI (1979-1999)
A fost construit la Santierul Naval Galati, numar de santier 680, fiind livrat Navrom Constanta in cursul lunii mai 1979.
A ajuns in patrimoniul Romline Constanta in 1990, an in care Navrom a fost divizata in cele 3 companii: Navrom, Romline si Petromin.
Incepand cu ianuarie 1994 a fost inchiriat (contract de bare boat) Cristian Nav srl Constanta, care avea sa mai inchirieze tot de la Romline si cargourile GRIVITA si MOLDOVITA.
Bineinteles ca navele au fost complet reparate inainte de a fi inchiriate, doar cel care le inchiriase trebuia sa traga tare de ele inca de la inceput pentru a scoate profit! Spre exemplu , dintre cele 3 nave, GRIVITA a fost complet reparata la Tulcea dupa ce zacuse 8 ani acolo asteptand sa fie reparata.
Numele cargoului FILIPESTI a fost schimbat in CRISTIAN A, pavilionul arborat ramanand cel romanesc.
Dupa cum descrie CLC Mihai Catalin in cartea sa – “Romania – O flota disparuta”, navele au mers fara probleme vreme de vreo 7-8 luni, dupa care au inceput “sa ceara” diverse reparatii.
A urmat apoi “scenariul clasic”: intarzieri cu lunile la plata salariilor, echipaje schimbate cu mare intarziere, tinute cu lunile la bordul navelor, aprovizionarea cu mare intarziere a navelor cu piese de schimb, alimente si combustibili, acumularea de datorii si arestarea navelor prin diverse porturi ale lumii.
De la jumatatea lui 1995 operarea celor 3 cargouri a revenit Regal International Corporation, patronata de catre un grec – George Kalafatis.
Biroul acestui “patron” era , la propriu, un colt de birou, inchiriat la firma altui escoc grec, Akis Christodoulidis – Socib Maritime.
Cate minte le-o fi trebuit celor din conducerea Romline in frunte cu Laurentiu Streaja pentru a inchiria navele acestor indivizi care nu dovedisera ca ar poseda cine stie ce capital?
Desigur, totul pare mult mai clar daca tinem cont ca aceste numiri in fruntea Romline, Petromin si Navrom erau facute politic, iar acesti indivizi, pusi in functie, actionau ca niste simple marionete ale politicienilor corupti de care aceasta tara nu a dus lipsa niciodata! Iar navele erau inchiriate pe spaga sau unor apropiati ai acestora.
Pentru CRISTIAN A (ex FILIPESTI) perioada nefasta a continuat. Deoarece grecul Kalafatis se baza doar pe ce producea nava, neavand nici o alta resursa financiara – de indata ce nava a necesitat reparatii au aparut intarzieri la livrarea marfurilor, penalitati, datoriile s-au acumulat rapid, nava trecand din arest in arest…
Pe 21.12.1996, cargoul a fost arestat la Aden/ Yemen, pentru litigii legate de marfa. Dupa 2 luni de arest, in februarie 1997, cargoul ajunsese in black-out, toate instalatiile fiind oprite din lipsa combustibilului. Restantele salariale se ridicau la 125.000 USD, majoritatea membrilor echipajului fiind la bordul navei de peste 11 luni.
Ulterior, Romline avea sa plateasca pentru re-aprovizionarea cargoului cu hrana, apa si combustibil. A urmat apoi preluarea cargoului de la “firma” grecului, dupa eliberarea din arest, acesta fiind adus la Constanta.
Corpul cargoului era plin de rugina, doar nu mai vazuse nici o reparatie capitala de la inchirierea sa!
Acesta a fost trecut “in conservare” la Agigea.
La inceputul anului 1999, Santierul Naval 2 Mai Mangalia a solicitat tribunalului Constanta vanzarea la licitatie a cargourilor OSCAR POLARIS (ex ROVINE) si CRISTIAN A (ex FILIPESTI) pentru a recupera o datorie de 524.000 USD de la Romline.
Pretul de pornire a fost de 558.000 USD pentru OSCAR POLARIS, respectiv 294.000 USD pentru CRISTIAN A. Dupa cateva incercari de vanzare in care nu s-a aratat nimeni interesat, s-a reusit totusi vanzarea lor dar la un pret mult mai mic – 230.000 USD pentru OSCAR POLARIS, respectiv 143.000 USD pentru CRISTIAN A.
Ambele au fost cumparate de catre grecul (IARASI UN GREC) Antonios Anusakis, care le-a revandut ulterior la fier vechi, la Aliaga.
CRISTIAN A (ex FILIPESTI) a fost vandut la fier vechi pentru 520.000 USD, un pret mult mai mare fata de cel de achizitie! Din nou acelasi mecanism de imbogatire rapida, fara absolut nici un efort! Dar cine stie ce “baieti destepti” de pe meleagurile noastre se aflau si in spatele grecului!
A ajuns remorcat la Aliaga, pe 28.05.1999. Pentru ultimul drum numele i-a fost scurtat in ISTIA, pavilionul arborat fiind cel al Belize. Ce rost a mai avut aceasta penibila incercare de mascare a identitatii prin schimbarea numelui si a pavilionului e greu de inteles….
A sfarsit la Aliaga, alaturi de o alta epava, cea a cargoului ROVINE, sau CARPOLA asa cum s-a numit pe ultimul sau drum.
Cat priveste pe unul dintre artizanii transformarii acestor nave in epave – directorul Laurentiu Streaja – acesta avea sa fie numit dupa incheierea dezastrului de la Romline ca director general la Petromin! No comment…
Cateva caracteristici ale cargoului:
– Lungime: 130,79 m, latime: 17,70 m, pescaj: 8,10 m
– IMO: 7806867
– Call sign: YQHJ
– 8.850 tdw/ 6.127 Gt
– propulsia: un motor fabricat la ICM Resita – licenta MAN, model 6L52/55A, motor ce dezvolta 6.000 CP; acesta antrena o elice cu pas variabil
– viteza maxima: 15 Nd
– bunker: 574 tone
– 3 diesel generatoare: 2 x 200 KW, 400V 50 HZ CA si 1 x 400 KW, 400V 50 HZ
– 4 magazii, 4 cranice a cate 5t SWL fiecare
Ultimele Comentarii