Stiri

Vizualizeaza toate stirile
Lansarea volumului „Contribuţii la o istorie navală în date” semnat de contraamiralul George Petre.
A avut loc Vineri, 7 iunie 2013, în sala de conferinţe „Clio” a Muzeului Marinei Române, începând cu ora 12.00

Vineri, 7 iunie 2013, în sala de conferinţe „Clio” a Muzeului Marinei Române, începând cu ora 12.00 a avut loc lansarea volumului postum „Contribuţii la o istorie navală în date”, semnat de contraamiralul George Petre.


Volumul, editat de către dr. Carmen-Irène Atanasiu şi Maria Grosu, a fost prezentat unui public numeros constituit din colegi de generaţie ai regretatului contraamiral, reprezentanţi ai „Clubului Amiralilor”, ai Ligii Navale Române, ai Şcolii de Maiştri Militari a Marinei şi ai societăţii civile.


Manifestarea a fost onorată de un prezidiu constituit din: comandantul Comandamentului Flotei, contraamiral de flotilă dr. Alexandru Mîrşu, contraamiral de flotilă (r) Niculae Ştefan („Clubul Amiralilor”), dr. Carmen-Irène Atanasiu (Vicepreşedinte Liga Navală Română, filiala Constanţa), dr. Florin Stan (şef Secţie, Istorie Muzeul Marinei Române), prof. univ. dr. Valentin Ciorbea (Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanţa) şi jurnalista Maria Grosu (Revista „Marea Noastră”).


„Contribuţii la o istorie navală în date” (540 pag) a apărut, anul acesta, la Editura Muzeului Marinei Române, consilierii ştiinţifici ai volumului fiind lect. univ. asoc. dr. Andreea Atanasiu-Croitoru, contraamiralul de flotilă (r) Dan Leahu şi comandor (r) Anton Bejan.

Mai multe fotografii de la eveniment puteti vizualiza pe pagina de Facebook a site-ului www.marinarii.ro



Prefaţă
 

Atunci când am acceptat să particip la realizarea acestui proiect, nu m-am gândit nici un moment la gradul de dificultate pe care îl incumbă editarea unei lucrări aflată doar în stadiul unui proiect nepregătit, încă, să vadă lumina tiparului şi al cărui autor nu mai este în viaţă, pentru a putea consilia, potrivit punctului său de vedere, desfăşurarea acestui proces.

O cantitate uriaşă de date, adunate şi selecţionate de omul muncitor, consecvent şi pasionat în tot ceea ce făcea care a fost contraamiralul George Petre, aştepta să vadă lumina tiparului, venind în întâmpinarea celei mai aprige dorinţe pe care părintele lor o avea în acea perioadă, fără să ştie că va pleca dintre noi, dar, poate, presimţind. Nu sunt cuvinte deşarte. Fiecare persoană din anturajul său apropiat ştia că spaima de a nu putea finaliza cartea la care lucra de ani de zile, îl măcina.

Este cu siguranţă meritul doamnei Maria Grosu, cea mai apropiată colaboratoare pe care a avut-o în anii care i-au precedat sfârşitul, în legătură cu acest proiect dar şi cu editarea revistei „Marea Noastră”, care, cu mare putere de convingere şi spirit întreprinzător, a făcut tot ceea ce este cu putinţă pentru ca cea mai arzătoare dorinţă a celui care a fost omul şi profesionistul George Petre, să devină realitate.   

Abordată de prietena şi colega mea Maria Grosu, dar şi din respect pentru ofiţerul de marină cu care am colaborat de-a lungul întregii mele cariere, am acceptat să mă implic în transpunerea în viaţă a proiectului unui om care, deşi legat de destinele Marinei Militare prin funcţii de deosebită răspundere, a găsit timpul necesar pentru trăirea unei „vieţi paralele”, o viaţă dedicată cercetării istorice şi scrisului, concretizată printr-o importantă contribuţie la răspândirea cunoştinţelor despre marină şi stimularea interesului pentru îndeltnicirile legate de ape în România.

Citind şi aprofundând manuscrisul, conştientă de sarcina ingrată ce-mi revenea, am oscilat, nu odată, între mai multe variante care puteau fi alese, privind structura şi economia lucrării şi mă refer, fiind vorba despre o istorie în date bazată pe cronologie, în primul rând la periodizare.

Periodizările au decurs din compararea diferitelor cronologii care au dus la un sistem de clasificare a civilizaţiilor în funcţie de situarea acestora în timpul astronomic şi de durata lor. În cadrul acestora se operează cu o serie de concepte ierarhizate precum eră, epocă, perioadă, fază, etapă. Pragul dintre unităţile de periodizare este totdeauna desemnat de schimbări socio-culturale de amploare, mai profunde sau mai superficiale în raport de nivelul ierarhic al unităţii. Deşi am fost tentată să organizez materialul conform periodizării clasice a istoriei, prevalându-mă de această definiţie, am hotărât să rămân la periodizarea aleasă de autor, bazată pe două criterii importante, având în vedere specificul lucrării: tipul de navă folosit cu predilecţie într-o anumită epocă, ceea ce de altfel, o şi caracterizează din punct de vedere al evoluţiei mijloacelor navale[1] şi marile evenimenteale istoriei universale[2], în care marinele militare şi comerciale ale statelor lumii au avut, nu odată, un rol hotărâtor în evoluţia evenimentelor. 

Deşi autorul îşi etichetează cu modestie lucrarea ca fiind o istorie navală în date, el depăşeşte aria unei stricte prezentări evenimenţiale, subiectele alese având un caracter mult mai larg, dând volumului, cu adevărat, un caracter enciclopedic. Enumerăm câteva alese aleatoriu: descoperiri geografice, expediţii de cercetate ştiinţifică a Oceanului Planetar, regim juridic maritim şi fluvial, personalităţi care, la un moment dat au schimbat mersul istoriei, cu urmări directe asupra istoriei navale ş.a. 

Ceea ce este mai puţin caracteristic acestui gen de lucrări, este faptul că autorul vine cu păreri sau aprecieri personale în legătură cu un eveniment sau altul, mai ales cu cele petrecute în anii când el însuşi, alături de colegii săi, punea umărul la dezvoltarea Marinei Miltare române. Am păstrat cu grijă acest gen de abordare considerând că este unul din elementele care, alături de inserarea unor momente din evoluţia marinei naţionale în cronologia istoriei navale universale, dau originalitate volumului.

Având în vedere că întotdeauna se găsesc critici acerbi atunci când apare o lucrare, mai ales de acest gen, istoria, indiferent care, fiind un domeniu în care mulţi se consideră atotcunoscători, consider necesar să subliniez faptul că absolut toate reperele sunt în exclusivitate alegerea semnatarului acestui volum. Dar, din cauza faptului că materialul nu era prelucrat în vederea publicării, au fost necesare unele intervenţii în text, pe care autorul cu siguranţă le-ar fi operat dacă destinul i-ar fi dat timpul necesar. În cele ce urmează le voi enumera pe cele mai importante.

În datarea evenimentelor am păstrat stilul vechi/nou (ex 1829, sept. 2/14 – Tratat de pace ruso-turc) acolo unde autorul a practicat acest sistem; la datarea reperelor unde s-ar fi pretat acest stil, dar a fost ales unul dintre ele, am datat totul potrivit calendarului gregorian[3], pentru eliminarea eventualelor confuzii şi pentru ca textul să coincidă cu informaţiile din alte lucrări similare pe care autorul le-a consultat.

Am introdus datele tehnice ale fiecărei nave sub genericul Caracteristici, dar numai acele date menţionate de autor în manuscrisul original.

Sursele de informare folosite de autor, extrem de diverse, m-au determinat să aduc toate numele personalităţilor la ţara de origine, ţinând seama de faptul că unele ţări, de exemplu Franţa, transformă numele proprii potrivit propriei etimologii.

Pentru o mai bună orientare în epocă, pentru conducătorii de stat am adăugat anii de domnie sau de guvernare, pentru celelalte personalităţi menţionate am dat anii de viaţă.

În ceea ce priveşte aparatul critic (subsolul paginii), acesta aparţine, în cea mai mare parte, editorilor. Am folosit această metodă pentru a face unele adăugiri, acolo unde se impuneau unele explicaţii suplimentare, fără a interveni în textul original. De exemplu, am suplimentat datele pentru unele personalităţi ale istoriei României, din dorinţa de a echilibra, uneori, proporţia vis-á-vis de cele ale istoriei universale. De asemenea, în anumite situaţii, am transferat în subsolul paginii, cu menţiunea necesară, o parte din informaţiile aparţinând autorului, pentru fluidizarea textului.

Prin tot ceea ce am făcut am încercat să nu atingem nimic din ceea ce reprezenta concepţia contraamiralului Petre George despre ceea ce a dorit să fie această carte, să nu alterăm sensul celor dorite de el, în ultimă instanţă realizarea unui instrument de lucru care să permită orientarea rapidă în istoria navală, de la începuturi şi până în zilele noastre. Dar, pentru că suntem conştienţi că lucrarea este perfectibilă aşa cum este orice volum cu subiect atât de amplu şi complex,  ne-am permis să modificăm uşor titlul, din Istoria navală în date, performanţă la care George Petre probabil ar fi ajuns, dacă nu ar fi plecat prematur dintre noi, în cel care denumeşte acum acest volum: Contribuţii la o istorie navală în date.

În cele prezentate mai sus am încercat un exerciţiu de sinceritate pe care, sper, ca cititorii acestor rânduri să-l ia ca atare şi cu convingerea că nimic din ceea ce şi-a propus autorul nu a fost alterat sau omis.

Îmi doresc să fi venit în întâmpinarea celor gândite şi dorite de autor, şi dacă această dorinţă a fost atinsă, asta se datorează atât discuţiilor pe care le provoca, telefonic, la ceas de noapte, în legătură cu probleme pe care, mai târziu, le-am regăsit în manuscrisul acestei cărţi, cât şi acelor oameni de suflet care sunt publicistul Maria Grosu şi contraamiralul de flotilă Nicolae Ştefan, care au făcut posibilă, material, apariţia cărţii, contraamiralul de flotilă Dan Leahu, direct implicat în istoria recentă a Marinei Militare române şi, firesc, un bun cunoscător al evoluţiei acesteia şi, nu în ultimul rând, istoricului dr. Andreea Atanasiu-Croitoru, din punct de vedere ştiinţific şi redacţional, „capul limpede” al acestui volum.  

 
Editor:

Expert Patrimoniu Naval 

 dr. Carmen- Iréne ATANASIU
 


[1]Folosit de autor pentru epocile veche, medie şi parte din modernă: Cap. I - De la începuturi până la 1571 – Corabia; Cap. II - Epoca marilor veliere (1572-1806); Cap. III - Epoca vapoarelor şi motonavelor până la Primul Război Mondial (1807-1914).

[2] Cap. IV - Primul Război Mondial (1914-1918); Cap. V - Perioada interbelică (12 noiembrie 1918 – 1 septembrie 1939); Cap. VI - Al Doilea Război Mondial (1939-1945); Cap. VII - Perioada postbelică (1945-2012).

[3] România a adoptat oficial stilul nou, Calendarul Gregorian, pe baza Decretului publicat în Monitorul Oficial nr. 274 din 6 martie 1919, pag 6114- 6115, astfel că 1 aprilie 1919, a devenit 14 aprilie 1919.

Download Primele pagini volum „Contribuţii la o istorie navală în date”